obtura

română

Etimologie

Din franceză obturer.

Pronunție

  • (hipercorectă, fără asimilare) AFI: /ob.tu'ra/
  • (cu asimilare) AFI: /op.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
obtura
Infinitiv a obtura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 obturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să obtureze
Participiu obturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.