cazuistică

română

Etimologie

Din cazuistic.

Pronunție

  • AFI: /ka.zu'is.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cazuistică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cazuistică cazuistici
Articulat cazuistica cazuisticile
Genitiv-Dativ cazuisticii cazuisticilor
Vocativ cazuistică cazuisticilor
  1. parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; (p.ext.) argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.