castravete
română
Etimologie
Din bulgară краставица (krástavica) < slavă (veche) krastavŭ („râios”).
Pronunție
- AFI: /kas.tra've.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului castravete | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | castravete | castraveți |
| Articulat | castravetele | castraveții |
| Genitiv-Dativ | castravetelui | castraveților |
| Vocativ | castravete | castraveților |
- (bot.) (Cucumis sativus) plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene.
- (p. restr.) fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit.
Sinonime
- 1-2: (bot.) (prin Ban.) cucumăr, (Mold., Bucov. și Transilv.) pepene
Cuvinte derivate
- castravan
- castravecior
Cuvinte compuse
- castravete-de-mare
- castravete sălbatic
Expresii
- A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.