cartilaj

română

Variante

Etimologie

Din franceză cartilage < latină cartilago.

Pronunție

  • AFI: /kar.ti'laʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cartilaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cartilaj cartilaje
Articulat cartilajul cartilajele
Genitiv-Dativ cartilajului cartilajelor
Vocativ ' '
  1. țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere.
    Cartilajul al urechii.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.