carambol
română
Etimologie
Din franceză carambole.
Pronunție
- AFI: /ka.ramˈbol/
Substantiv
| Declinarea substantivului carambol | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carambol | caramboluri |
| Articulat | carambolul | carambolurile |
| Genitiv-Dativ | carambolului | carambolurilor |
| Vocativ | carambolule | carambolurilor |
- (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel.
- (fig.) (fam.) încurcătură, zăpăceală; ciocnire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.