zăpăceală

română

Etimologie

Din a (se) zăpăci + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /zə.pəˈtʃe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăpăceală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăpăceală zăpăceli
Articulat zăpăceala zăpăcelile
Genitiv-Dativ zăpăcelii zăpăcelilor
Vocativ zăpăceală zăpăcelilor
  1. faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine.
  2. (fam.) gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.