năuceală

română

Etimologie

Din a (se) năuci + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /nə.u'ʧe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năuceală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năuceală năuceli
Articulat năuceala năucelile
Genitiv-Dativ năucelii năucelilor
Vocativ năuceală năucelilor
  1. starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.