carabiniere

Vezi și : carabinière

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză carabinier; echivalent cu carabina („carabină”) +‎ -iere.

Pronunție

  • AFI: /karabiˈnjɛre/


Substantiv

carabiniere m., carabinieri pl.

  1. (spec.) carabinier, jandarm
    ho visto due carabinieri con le nuove moto d'ordinanza
  2. (p.gener.) polițist
  3. (fig.) om autoritar și sever, zbir, satrap

Sinonime

  • 1: (înv., ist.) militare dell'Arma, gendarme, (argou) caramba
  • 3: (fam.) cerbero

Cuvinte apropiate

  • carabina
  • Carabinieri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.