carabinier
română
Etimologie
Din franceză carabinier.
Pronunție
- AFI: /ka.ra.bi.ni'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului carabinier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carabinier | carabinieri |
| Articulat | carabinierul | carabinierii |
| Genitiv-Dativ | carabinierului | carabinierilor |
| Vocativ | carabinierule | carabinierilor |
- (înv.) soldat înarmat cu o carabină.
- (în Italia) membru al jandarmeriei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.