carabină

română

Etimologie

Din franceză carabine, confer italiană carabina.

Pronunție

AFI: /ka.ra'bi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului carabină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carabină	carabine
Articulat	carabina	carabinele
Genitiv-Dativ	carabinei	carabinelor
Vocativ	'	'

pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită.
A vânat cu carabină.
cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului.

Sinonime

1: (prin Transilv. și Maram.) ștuț

Cuvinte derivate

carabinier, carabinieră

Cuvinte apropiate

pușcă

Traduceri

pușcă ușoară cu țeavă scurtă

bulgară: карабина (български) (karabina) f.
catalană: carrabina (català) f.
cehă: karabina (čeština) f.
chineză: 卡宾枪 (中文)
coreeană: 기병총 (한국어)
croată: karabin (hrvatski) m.
daneză: karabin (dansk)
engleză: carbine (English)
esperanto: karabeno (Esperanto)
estoniană: karabiin (eesti)
finlandeză: karbiini (suomi)
franceză: carabine (français) f.
germană: Karabiner (Deutsch)
greacă: καραμπίνα (Ελληνικά) (karabína) f.
indoneziană: karaben (Bahasa Indonesia)
italiană: carabina (italiano) f.

japoneză: カービン (日本語)
latină: carabina (Latina) f.
lituaniană: karabinas (lietuvių)
maghiară: karabély (magyar)
neerlandeză: karabijn (Nederlands) m.f.
norvegiană: karabin (norsk)
persană: کارابین (فارسی)
poloneză: karabinek (polski) m.
portugheză: carabina (português) f.
rusă: карабин (русский) (karabín) m.
slovenă: karabinka (slovenščina) f.
spaniolă: carabina (español) f.
suedeză: gevär (svenska) n., karbin (svenska) c.
turcă: karabina (Türkçe)
ucraineană: карабін (українська) (karabin) m.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.