ștuț

română

Etimologie

Din germană Stutzen.

Pronunție

  • AFI: /ʃtuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștuț ștuțuri
Articulat ștuțul ștuțurile
Genitiv-Dativ ștuțului ștuțurilor
Vocativ ștuțule ștuțurilor
  1. bucată scurtă de țeavă, care face legătura între un recipient și o conductă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.