caiac

română

Etimologie

Din franceză kayak.

Pronunție

  • AFI: /kaˈjak/


Substantiv


Declinarea substantivului
caiac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caiac caiace
Articulat caiacul caiacele
Genitiv-Dativ caiacului caiacelor
Vocativ caiacule caiacelor
  1. ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele.
  2. sport nautic care se practică cu caiacul.
  3. ambarcație mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.