clin

română

Etimologie

Din slavă (veche) klinŭ („cui”).

Pronunție

  • AFI: /klin/


Substantiv


Declinarea substantivului
clin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clin clini
Articulat clinul clinii
Genitiv-Dativ clinului clinilor
Vocativ clinule clinilor
  1. bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte.
  2. petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă.

Expresii

  • A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva)


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.