căsca
română
Etimologie
Din latină *cascare < greacă χάσϰω (chásko).
Pronunție
- AFI: /kəs'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) căsca | |
| Infinitiv | a (se) căsca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) casc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) caște |
| Participiu | căscat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.
- (v.intranz.) a deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn.
- (v.refl.) (despre obiecte) a se deschide (puțin).
- În fața noastră se cască o peșteră.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea
- A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent
Traduceri
a deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.