căpețel

română

Etimologie

Din latină capitellum.

Pronunție

  • AFI: /kə.pe'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpețel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpețel căpețele
Articulat căpețelul căpețelele
Genitiv-Dativ căpețelului căpețelelor
Vocativ căpețelule căpețelelor
  1. bucățică mică (din ceva).
  2. colac rotund care se duce la biserică la slujbele pentru pomenirea morților.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.