clapetă

română

Etimologie

Din franceză clapet.

Pronunție

  • AFI: /kla'pe.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clapetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clapetă clapete
Articulat clapeta clapetele
Genitiv-Dativ clapetei clapetelor
Vocativ clapetă clapetelor
  1. clapă mică, (spec.) clapă care intră în construcția unui robinet.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.