căpețea

română

Variante

Etimologie

Refăcut din căpețele (pluralul lui căpețel) + sufixul -ea.

Pronunție

  • AFI: /kə.peˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpețea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpețea căpețele
Articulat căpețeaua căpețelele
Genitiv-Dativ căpețelei căpețelelor
Vocativ căpețea căpețelelor
  1. parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.