cònjuge

Vezi și : cônjuge

catalană

Etimologie

Din latină coniuge, din coniūnx („soț; soție”).

Pronunție

(occidental) AFI: /ˈkɔɲ.ʒu.ʒe/, /ˈkɔɲ.d͡ʒu.d͡ʒe/
(oriental) AFI: /ˈkɔɲ.ʒu.ʒə/

Substantiv

cònjuge m.f., cònjuges pl.

(la m.) soț, bărbat
(la f.) soție, nevastă

Sinonime

1: espòs, home, marit
2: esposa, (fig.) costella, dona, muller

Cuvinte apropiate

conjugal
conjugalitat
conjugalment

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.