buzdugan
română
Etimologie
Din turcă bozdoğan.
Pronunție
- AFI: /buz.du'gan/
Substantiv
| Declinarea substantivului buzdugan | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buzdugan | buzdugane |
| Articulat | buzduganul | buzduganele |
| Genitiv-Dativ | buzduganului | buzduganelor |
| Vocativ | buzduganule | buzduganelor |
- măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești.
- Buzduganul era semn al puterii domnești.
- (bot.) (Sparganium ramosum) plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar.
Sinonime
Cuvinte derivate
- buzdugăni
- buzdugănire
- buzdugănit
Traduceri
măciucă, ghioagă
|
|
plantă; floare (Sparganium ramosum)
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.