bucă
română
Etimologie
Din latină bŭcca ("gură").
Pronunție
- AFI: /'bu.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bucă | buci |
| Articulat | buca | bucile |
| Genitiv-Dativ | bucii | bucilor |
| Vocativ | bucă | bucilor |
- fiecare dintre cele două părți cărnoase și rotunjite, care se află în partea dorsală a corpului omului și a unor animale.
- (fam. și reg.) fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (sau ale botului animalelor) de la tâmplă în jos.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
fesă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.