îmbucare

română

Etimologie

Din a îmbuca.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbucare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbucare îmbucări
Articulat îmbucarea îmbucările
Genitiv-Dativ îmbucării îmbucărilor
Vocativ îmbucare îmbucărilor
  1. acțiunea de a (se) îmbuca.
  2. (concr.) loc unde se îmbucă ceva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.