brucină

română

Etimologie

Din franceză brucine.

Pronunție

  • AFI: /bru'ʧi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brucină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brucină invariabil
Articulat brucina invariabil
Genitiv-Dativ brucinei invariabil
Vocativ brucină invariabil
  1. alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.