cinabru

română

Etimologie

Din franceză cinabre.

Pronunție

  • AFI: /ʧi'na.bru/


Substantiv


Declinarea substantivului
cinabru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cinabru invariabil
Articulat cinabrul invariabil
Genitiv-Dativ cinabrului invariabil
Vocativ cinabrule invariabil
  1. sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales la prepararea vopselelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.