bronz

română

Etimologie

Din franceză bronze.

Pronunție

  • AFI: /bronz/


Substantiv


Declinarea substantivului
bronz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bronz bronzuri
Articulat bronzul bronzurile
Genitiv-Dativ bronzului bronzurilor
Vocativ bronzule bronzurilor
  1. aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur și mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuințări tehnice.
  2. obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus.
  3. pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopsește un obiect.
  4. culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.