brogue

Vezi și : brogu'e

engleză

(English)

Etimologie

Din irlandeză bróg ‎(„gheată, cizmă, pantof”). Sensul de „accent” ar putea veni din irlandeză barróg („strânsoare de limbă”).

Pronunție

  • AFI: /brəʊɡ/
  • (SUA) AFI: /broʊɡ/


Substantiv

brogue, pl. brogues

  1. (lingv.) accent, pronunție dialectală
    Jenny couldn't get rid of her strong Irish brogue.
  2. (spec.) tip de încălțăminte scoțiană
  3. (înv.) bocanc

Sinonime

Cuvinte derivate

  • brogued
  • brogueing
  • broguery
  • broguish

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to brogue
Infinitiv to brogue
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 brogues
Trecut simplu brogued
Participiu trecut brogued
Participiu prezent broguing
  1. (lingv.) a vorbi cu accent distinct
  2. a merge
  3. a lovi cu piciorul
  4. a împunge (cu sula)

Sinonime

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.