pantof

română

Etimologie

Din germană Pantoffel.

Pronunție

  • AFI: /pan'tof/


Substantiv


Declinarea substantivului
pantof
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pantof pantofi
Articulat pantoful pantofii
Genitiv-Dativ pantofului pantofilor
Vocativ pantofule pantofilor
  1. încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.