brandenburg

română

Etimologie

Din franceză brandenbourg.

Pronunție

  • AFI: /bran.denˈburg/


Substantiv


Declinarea substantivului
brandenburg
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brandenburg brandenburguri
Articulat brandenburgul brandenburgurile
Genitiv-Dativ brandenburgului brandenburgurilor
Vocativ brandenburgule brandenburgurilor
  1. șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.