boicot

română

Etimologie

Din a boicota (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /bojˈkot/


Substantiv


Declinarea substantivului
boicot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ boicot boicoturi
Articulat boicotul boicoturile
Genitiv-Dativ boicotului boicoturilor
Vocativ boicotule boicoturilor
  1. interdicție declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabilește refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreține orice fel de relații cu cei supuși acestui procedeu.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.