interdicție

română

Variante

Etimologie

Din franceză interdiction < latină interdictio, interdictionis.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'dik.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
interdicție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interdicție interdicții
Articulat interdicția interdicțiile
Genitiv-Dativ interdicției interdicțiilor
Vocativ interdicție interdicțiilor
  1. prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte.
  2. măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice.
  3. stare în care se află aceste persoane.


Traduceri

Anagrame

  • credințitei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.