bocit

română

Etimologie

Din a (se) boci.

Pronunție

  • AFI: /boˈʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
bocit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bocit bocite
Articulat bocitul bocitele
Genitiv-Dativ bocitului bocitelor
Vocativ bocitule bocitelor
  1. faptul de a (se) boci.


Traduceri

Anagrame

  • cobit

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.