bis

română

Etimologie

Din franceză, latină bis.

Pronunție

  • AFI: /bis/


Adjectiv

  1. (precedat de un număr) a doua oară; repetat.
    Numărul 3 bis.
  2. (cu valoare de interjecție) strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bis bisuri
Articulat bisul bisurile
Genitiv-Dativ bisului bisurilor
Vocativ bisule bisurilor
  1. număr prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.