bibilică
română
Etimologie
Poate de origine onomatopeică sau expresivă. Confer pic-pic ori picat-picat, păcat-păcat.
Alternativ din bulgară биба (biba) < turcă biba („curcan”).
Pronunție
- AFI: /bi.bi'li.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bibilică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bibilică | bibilici |
| Articulat | bibilica | bibilicile |
| Genitiv-Dativ | bibilicii | bibilicilor |
| Vocativ | bibilică, bibilico | bibilicilor |
- (ornit.) (Numida meleagris) pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte.
- (bot.) (Fritillaria meleagris) mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate.
Sinonime
Cuvinte derivate
- bibiloi
- bibiță
Cuvinte apropiate
Traduceri
pasăre
plantă; floare
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.