bibilică

română

Etimologie

Poate de origine onomatopeică sau expresivă. Confer pic-pic ori picat-picat, păcat-păcat.

Alternativ din bulgară биба (biba) < turcă biba („curcan”).

Pronunție

  • AFI: /bi.bi'li.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bibilică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bibilică bibilici
Articulat bibilica bibilicile
Genitiv-Dativ bibilicii bibilicilor
Vocativ bibilică, bibilico bibilicilor
  1. (ornit.) (Numida meleagris) pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte.
  2. (bot.) (Fritillaria meleagris) mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate.

Sinonime

  • 1: (ornit.) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță
  • 2: (bot.) (reg.) coroană, lalea

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.