benedictin

română

Etimologie

Din franceză bénédictin.

Pronunție

  • AFI: /be.ne.dik'tin/


Substantiv


Declinarea substantivului
benedictin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ benedictin benedictini
Articulat benedictinul benedictinii
Genitiv-Dativ benedictinului benedictinilor
Vocativ benedictinule benedictinilor
  1. călugăr din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
benedictin
Singular Plural
Masculin benedictin benedictini
Feminin benedictină benedictine
Neutru benedictin benedictine
  1. care aparține benedictinilor, privitor la benedictini.
  2. (fig.) laborios, harnic, muncitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.