harnic
română
Etimologie
Din slavă *harĩnŭ.
Pronunție
- AFI: /'har.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului harnic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | harnic | harnici |
| Feminin | harnică | harnice |
| Neutru | harnic | harnice |
3
- care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor.
- Om harnic.
- (pop.) capabil, destoinic.
Sinonime
- 1: activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
care muncește mult, repede și cu folos
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.