badger

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie bageard, din bage („semn distinctiv”) < anglo-normandă bage („emblemă”).

Pronunție

  • AFI: /'bædʒə(ɹ)/


Substantiv

badger, pl. badgers

  1. (zool.) bursuc, viezure
    The badger ran across the street.
  2. (spec.) persoană din statul american Wisconsin
  3. (ieșit din uz) perie făcută din păr de bursuc/viezure
  4. (la pl.) un grup de răufăcători desperați, care furau în apropierea râurilor

Sinonime

  • 2: Wisconsinite

Cuvinte compuse

  • American badger
  • European badger
  • ferret-badger
  • hog badger
  • honey badger
  • stink badger


Verb


Conjugarea verbului
to badger
Infinitiv to badger
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 badgers
Trecut simplu badgered
Participiu trecut badgered
Participiu prezent badgering
  1. a bate la cap, a plictisi
    He kept badgering her about her bad habits.
  2. (fam., în Anglia) a băși, a pârțâi

Sinonime

  • 2: fart

Anagrame

  • barged
  • garbed

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.