bântui

română

Etimologie

Din maghiară bántani.

Pronunție

  • AFI: /bɨn.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
bântui
Infinitiv a bântui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 bântui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să bântuie
Participiu bântuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) (despre forțele naturii: la pers. 3) a lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. a cutreiera.
  2. (v.tranz.) (despre boli, războaie, năvăliri) a pustii, a devasta, a face ravagii.
  3. (v.tranz.) (înv.) a împila, a chinui, a asupri.
  4. (v.tranz.) (reg., în imprecații) a pedepsi, a bate.
    Să (mă) bântuie (Dumnezeu)!

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.