aușel
română
Etimologie
Din auș („moș”, dispărut din limbă, cuvânt moștenit din latină) + sufixul -el. Alternativ, ar putea proveni din latină populară *aucellus („păsărea, păsăruică”) (confer italiană uccello, franceză oiseau) < latină avis.
Pronunție
- AFI: /a.uˈʃel/
Substantiv
| Declinarea substantivului aușel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aușel | aușei |
| Articulat | aușelul | aușeii |
| Genitiv-Dativ | aușelului | aușeilor |
| Vocativ | aușelule | aușeilor |
- (ornit.) (Regulus regulus) mică pasăre insectivoră cu penele măslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pată galbenă-roșcată pe cap.
- (ornit.) (Aegithalus pendulinus sau Remiz pendulinus) pasăre din familia pițigoiului, cu coada și aripile negre, spatele roșu-aprins, creștetul și gușa albe.
Sinonime
- 1: (ornit.) (reg.) tartalac
- 2: (ornit.) boicuș
Cuvinte compuse
- aușel-bărbos
- aușel-de-stuf
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
pasăre (Regulus regulus)
|
|
pasăre (Remiz pendulinus)
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.