aușel

română

Etimologie

Din auș („moș”, dispărut din limbă, cuvânt moștenit din latină) + sufixul -el. Alternativ, ar putea proveni din latină populară *aucellus („păsărea, păsăruică”) (confer italiană uccello, franceză oiseau) < latină avis.

Pronunție

  • AFI: /a.uˈʃel/


Substantiv


Declinarea substantivului
aușel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aușel aușei
Articulat aușelul aușeii
Genitiv-Dativ aușelului aușeilor
Vocativ aușelule aușeilor
  1. (ornit.) (Regulus regulus) mică pasăre insectivoră cu penele măslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pată galbenă-roșcată pe cap.
  2. (ornit.) (Aegithalus pendulinus sau Remiz pendulinus) pasăre din familia pițigoiului, cu coada și aripile negre, spatele roșu-aprins, creștetul și gușa albe.

Sinonime

  • 1: (ornit.) (reg.) tartalac
  • 2: (ornit.) boicuș

Cuvinte compuse

  • aușel-bărbos
  • aușel-de-stuf

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.