oiseau

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1100; franceză medie oyseau, care provine din franceză veche oisel < latină târzie aucellus („păsărică, păsărea”), din latină populară *avicellus, forma de diminutiv al lui avis („pasăre”), din proto-italică *awis.

Înrudit cu catalană ocell, aucell, italiană uccello și occitană aucèl.

Pronunție

  • AFI: /wa.zo/
  •  Audiofișier
  • (Louisiana) AFI: /zwɒzo/


Substantiv

oiseau m., oiseaux pl.

  1. (ornit.) pasăre
    Les anciens observaient le vol des oiseaux.
  2. (argou; peior.) persoană jovială, extravagantă
    Quel drôle d'oiseau!
  3. (fig.) avion
  4. (fam.; în limbajul copiilor) puță

Sinonime

  • 1: (ornit.) volatile, (fam.) piaf
  • 2: (fam.) zèbre, zigoto
  • 3: (avia.) avion

Cuvinte derivate

  • oiselage
  • oiseler
  • oiselet
  • oiseleur
  • oiselier
  • oiselle
  • oisellerie
  • oisillon

Cuvinte apropiate

  • aviaire

Locuțiuni

Expresii

  • à chaque oiseau son nid est beau
  • c'est l'oiseau matinal qui attrape le ver
  • il a battu les buissons et un autre a pris les oiseaux
  • le petit oiseau va sortir
  • l'oiseau s'est envolé
  • petit à petit, l'oiseau fait son nid

Vezi și

  • couvée
  • nichée

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.