aiureală

română

Etimologie

Din a aiuri + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /a.juˈre̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aiureală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aiureală aiureli
Articulat aiureala aiurelile
Genitiv-Dativ aiurelii aiurelilor
Vocativ aiurealo aiurelilor
  1. delir.
  2. (fam.) vorbire lipsită de sens; absurditate.
  3. (fam.) zăpăceală, tulburare, dezordine.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.