acreditiv

română

Etimologie

Din franceză accréditif, confer germană Akkreditiv.

Pronunție

  • AFI: /a.kre.di'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
acreditiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acreditiv acreditive
Articulat acreditivul acreditivele
Genitiv-Dativ acreditivului acreditivelor
Vocativ ' '
  1. (ec.) sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedește predarea furniturilor în condițiile stabilite înainte prin contract.
  2. (ec.) document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.