abuz

română

Etimologie

Din franceză abus < latină abusus.

Pronunție

  • AFI: /a'buz/


Substantiv


Declinarea substantivului
abuz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abuz abuzuri
Articulat abuzul abuzurile
Genitiv-Dativ abuzului abuzurilor
Vocativ ' '
  1. (jur.) încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală.
  2. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
    Abuz de medicamente.
  3. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.