ablativ absolut

română

Etimologie

Din ablativ + absolut.

Pronunție

  • AFI: /a.bla'tiv ab.so'lut/


Cuvânt compus

ablativ absolut

  1. construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.