participiu

română

Etimologie

Din latină participium.

Pronunție

  • AFI: /par.ti'ʧi.pju/


Substantiv


Declinarea substantivului
participiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ participiu participii
Articulat participiul participiile
Genitiv-Dativ participiului participiilor
Vocativ ' '
  1. formă nominală a verbului care denumește acțiunea prezentată ca o însușire.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.