abituato

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie habituātus, forma de participiu trecut pasiv pentru habituō („a se obișnui, a se familiariza”) < habitus („obișnuință, deprindere, obicei”).

Pronunție

  • AFI: /abituˈato/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
abituato
Singular Plural
Masculin abituato abituati
Feminin abituata abituate
  1. obișnuit să, deprins să
    È abituato a prepararsi i pasti da solo.
  2. (înv.) obișnuit
  3. (rar) îmbrăcat, înveșmântat

Sinonime

  • 1: acclimatato, addestrato, ambientato, assuefatto, avvezzo, educato, esercitato, impratichito, uso
  • 2: abituale, usuale
  • 3: vestito

Antonime

  • 1-3: disabituato

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din abituare.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru abituare.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.