țistui

română

Etimologie

Din țist + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʦis.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
țistui
Infinitiv a țistui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 țistuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să țistuiască
Participiu țistuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”).
  2. (v.tranz.) a domoli, a potoli (pe cineva).
  3. (v.intranz.) (despre gloanțe) a șuiera.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.