țigănie

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gə'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigănie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigănie țigănii
Articulat țigănia țigăniile
Genitiv-Dativ țigăniei țigăniilor
Vocativ țigănie țigăniilor
  1. totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; (p.ext.) cartier într-o localitate în care locuiesc țigani.
  2. (fig.) faptă, manieră condamnabilă.
  3. (fig.) gălăgie, hărmălaie, scandal.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.