șuiet

română

Etimologie

Probabil contaminare între șuier și vuiet.

Pronunție

  • AFI: /ˈʃu.jet/


Substantiv


Declinarea substantivului
șuiet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șuiet șuiete
Articulat șuietul șuietele
Genitiv-Dativ șuietului șuietelor
Vocativ șuietule șuietelor
  1. (pop.) zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.