șfichiui

română

Etimologie

Din șfichi + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
șfichiui
Infinitiv a șfichiui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 șfichiuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să șfichiuiască
Participiu șfichiuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a atinge cu șfichiul, a lovi scurt; (p.ext.) a biciui, a plesni.
  2. (v.tranz.) (fig.) a înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.