biciui

română

Variante

Etimologie

Din bici + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʧiuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
biciui
Infinitiv a biciui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 biciuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să biciuiască
Participiu biciuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) lovi cu biciul.
  2. (v.tranz.) a lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa.
  3. (v.tranz.) (fig.) a critica, a satiriza fără cruțare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.