șfichiuitură

română

Etimologie

Din a șfichiui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʃfi.kju.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șfichiuitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șfichiuitură șfichiuituri
Articulat șfichiuitura șfichiuiturile
Genitiv-Dativ șfichiuiturii șfichiuiturilor
Vocativ șfichiuitură șfichiuiturilor
  1. lovitură dată cu șfichiul; (fig.) înțepătură, zeflemea, ironie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.